Casa Gheorghe Tătărescu din București: Memoria unei vile interbelice și continuitatea culturală EkoGroup Vila

În miezul Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă, nr. 19, se înalță o vilă care transcende simpla funcțiune rezidențială pentru a deveni o arhivă materială a interacțiunilor politice, culturale și familiale ce au marcat o epocă tumultoasă. Casa Gheorghe Tătărescu nu este o simplă clădire, ci un veritabil martor al dinamicilor puterii și al transformărilor bruște care au traversat România în secolul XX. Astăzi, sub denumirea EkoGroup Vila, această vilă interbelică continuă să povestească într-un limbaj actual, păstrând amprenta memoriei fără a o îngheța în timp.

Casa Gheorghe Tătărescu: De la reședința discretă a prim-ministrului la EkoGroup Vila contemporană

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), personalitate centrală a vieții politice românești interbelice și postbelice, a ales o locuire care să exprime sobrietatea unui lider prins între diplomație și crize. Reședința sa bucureșteană, o vilă interbelică cu un aer mediteranean nuanțat prin elemente neoromânești, se distinge nu prin dimensiuni ample, ci prin proporții echilibrate și detalii atent mânuite. Astăzi, ceea ce a fost cândva o casă a puterii rafinate devine, odată restaurată și readusă în circuitul cultural, EkoGroup Vila – un spațiu în care trecutul și prezentul dialoghează în zona controlului atent al memoriei.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Figura lui Gheorghe Tătărescu se conturează în ambivalența inerentă unei epoci marcate de crize politice, compromisuri și redefiniri naționale. Jurist de formare, doctor din Paris cu o teză incisivă despre regimul electoral românesc, el îmbină spiritul reformist cu o pragmatică asumare a datoriei. Tătărescu n-a fost erou, ci un funcționar al puterii ce și-a construit întreaga carieră politică în Partidul Național Liberal, de la intrarea în 1912 până la colaborarea forțată cu noul regim comunist după 1944.

Rolul său ca prim-ministru – în două mandate (1934–1937 și 1939–1940) – s-a consumat într-un timp de frământări sociale și geopolitice fără precedent, în care echilibrul dintre consolidarea ordinii interne și adaptarea la presiunile externe a început să scârțâie. Alegerea rezidenței sale reflectă această etică a puterii moderate: distanță față de fastul inutil și apropiere de o fundație solidă, discretă.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii private

Casa Gheorghe Tătărescu este, mai degrabă decât un palat al opulenței, o construcție ce sintetizează valorile discrete ale elitei politice interbelice: proporție, luminozitate și calitate a finisajelor. Spre deosebire de reședințe impozante ale unor contemporani, această vilă edifică o relație subtilă între spațiul public și cel privat, ilustrată cel mai clar de biroul prim-ministrului situat la entre-sol, accesibil printr-o intrare laterală pitorească inspirată de portalurile moldovenești, întrupând o viziune a funcției publice ca responsabilitate atent dosită.

• Scara restrânsă a casei contrazice opulența reprezentării;
• Livingul central, deschis către grădina peisageră, invită la dialog și reflecție;
• Soluțiile de circulație separă clar zona de reprezentare de cea privată și de serviciu;
• Grădina, cu accente mediteraneene, evocă un refugiu tactil al rafinamentului cultural;
• Biroul premierului, modest și discret, este un simbol al eticii funcției publice.

Identitatea arhitecturală a casei: echilibrul dintre mediteranean și neoromânesc sub semnătura lui Zaharia și Giurgea

Proiectul casei s-a născut din colaborarea a doi arhitecți marcanți ai epocii: Alexandru Zaharia, care a definit conceptul inițial, și Ioan Giurgea, partenerul său care a rafinat ulterior liniile și detaliile între 1934 și 1937. Rezultatul este un limbaj arhitectural precoce pentru București, ce combină accente mediteraneene cu referințe neoromânești distinctive.

Fațada dezvăluie:

• Portaluri modelate în spirit moldovenesc, cu o grija pentru textura și ornament;
• Coloane filiforme tratate asimetric, care echilibrează compoziția fără rigiditate;
• Un echilibru viu între forme, evitând monotonia simetriei stricte;
• Detalii unice, precum feroneria din alamă patinată și parchetul din stejar masiv, care țes un dialog între tradiție și modernitate.

Interiorul este animat de intervențiile sculpturale ale Miliței Pătrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși și prietenă a Doamnei Arethia Tătărescu. Șemineul realizat de aceasta, încadrat într-o absidă cu ecouri neoromânești, devine un punct focal în spațiu – un element estetic ce a inspirat ulterior și alte proiecte emblematice, cum a fost vila lui Nae Ionescu semnată de G. M. Cantacuzino.

Arethia Tătărescu: o prezență culturală discretă, dar decisivă

Figura soției lui Gheorghe, Arethia Tătărescu, este fundamentală în înțelegerea acestui spațiu. „Doamna Gorjului”, așa cum era numită, nu era doar o femeie de cultură implicată în binefacere și în renașterea meșteșugurilor tradiționale oltenești, ci și o protectoare a artei moderne locale. Relația sa cu artistul Milița Pătrescu și implicarea în proiecte majore precum ansamblul de la Târgu Jiu reflectă un angajament vizionar care s-a tradus și în arhitectura casei.

În documentele proiectului, Arethia apare ca beneficiară oficială, indicând rolul său de custode al echilibrului estetic și spiritual al reședinței, limitând orice derapaj spre opulență și păstrând coerența unui cod cultural ce privilegia sobrietatea și echilibrul.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică și fizică a casei

După prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu în 1947 și instaurarea regimului comunist, viziunea asupra casei sale s-a schimbat radical. Caracterul de „spațiu al elitei” a fost demontat de o logică a naționalizării și marginalizării sistematice a foștilor demnitari. Casa, deși ferită de demolări radicale, a suportat o serie de intervenții neglijente, compartimentări impuse, și-a pierdut grădina și detaliile definitorii, iar legătura subtilă dintre forme și funcțiuni a fost ruptă.

Deținut în lagărul tăcerii publice, Gheorghe Tătărescu a părăsit această lume în 1957 fără reabilitare oficială, iar casa sa devenise un martor tăcut al unei istorii alterate. Lipsa unui „narator” legitim pentru acest spațiu a sporit degradarea sa, transformându-l într-un simbol al rupturii bruşte între trecut și prezent.

Intervenții post-1989: controverse, erori și începutul unei restaurări conștiente

Tranziția postdecembristă a deschis o nouă etapă în destinul casei, marcată de o serie de controverse care reflectă dificultățile societății românești în raportarea cu patrimoniul său interbelic. Proprietatea imobilului a trecut prin mâinile unor persoane cu profil arhitectural și cultural, precum Dinu Patriciu, ale cărui intervenții masive în compartimentări și finisaje au fost recepționate dur de mediul profesional și cultural.

Această perioadă a consacrat un moment dificil: transformarea temporară a casei într-un restaurant de lux, care contrazicea codul estetic și simbolic al reședinței și înfrunta principiile unei reprezentări funcționale responsabile. Criticile nu vizau doar opțiunile estetice, ci și raportul etic dintre memoria unui spațiu și exploatarea sa comercială.

Ulterior, o entitate britanică a inițiat un proces de refacere atentă, revenind la proiectul și spiritul celor doi arhitecți – Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea – precum și la detaliile semnificative concepute împreună cu sculptori ca Milița Pătrașcu. Acest proces a restabilit proporțiile și relația originală între interior și grădină, recuperând o parte importantă din sensul arhitectural și istoric al clădirii.

În paralel, a început să se elaboreze o narativă mai nuanțată a personalității lui Gheorghe Tătărescu, reflectând complexitatea sa în istoria României secolului XX și importanța casei ca spațiu integrator al acestor sensuri.

Reconstrucția identitară a Casei Tătărescu: EkoGroup Vila astăzi

Astăzi, Casa Gheorghe Tătărescu funcționează sub numele de EkoGroup Vila – un spațiu cultural deschis publicului pe bază de bilete, în condiții atent reglementate. Denumirea curentă nu distrage de la identitatea istorică a clădirii, ci marchează o etapă de continuitate responsabilă, în care trecutul este păstrat, nu șters.

Casa, remarcabilă prin sobrietatea sa originală, capătă aici un nou statut: nu doar monument arhitectural, ci scenă pentru un dialog contemporan între memorie și prezent. Vizitatorii pot traversa astfel un adevărat secol de istorie românească, prin intermediul unui spațiu ce rămâne fidel misiunii sale inițiale – aceea a unui spațiu al puterii temperate, al culturii și al familiei.

• Accesul controlat prin platforma iabilet.ro semnifică o deschidere conștientă și respectuoasă;
• Restaurarea atenționează valoarea detaliilor, cum ar fi feroneria, parchetul sau şemineul;
• EkoGroup Vila devine un reper al arhitecturii interbelice și al memoriei politice.

Redobândirea sensului Casei Tătărescu este, în acest context, un exemplu al potențialului de reconciliere a memoriei istorice cu nevoile contemporane ale orașului și ale comunității.

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a prominent Romanian politician and twice Prime Minister of Romania during the interwar and postwar periods, whose political career was defined by reformist beginnings, pragmatic governance, and complex accommodations to changing regimes.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the politician and prime minister, is distinct from Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), the nineteenth-century Romanian painter. Confusion arises in searches, but they are unrelated historical figures.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  The house represents an early and refined synthesis of Mediterranean influences and Neo-Romanian architectural elements, shaped by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, integrating sculptural details by Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, wife of Gheorghe, acted as a decisive cultural custodian, ensuring the aesthetic coherence of the house and aligning it with refined, non-ostentatious values, influenced by her cultural activism and connection to Romanian modern art.
• What is the function of the building today?
  Today, the building is known as EkoGroup Vila, serving as a cultural venue with controlled public access, preserving the historical and architectural integrity, rather than being a mere commercial or tourist site.

Vizitarea EkoGroup Vila este o invitație nu doar la contemplare estetică, ci la o înțelegere profundă a unei istorii ce continuă să rezoneze în cotidian. Echilibrul dintre memoria complexă a lui Gheorghe Tătărescu și dialogul arhitectural al vilei sale pune în lumină responsabilitatea prezentului față de trecut. Pentru o întâlnire cu această capsulă a epocii interbelice și cu moștenirea sa culturală, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.