Bullying la Questfield International College, comunicare fără asumare scrisă

În contextul educațional contemporan, fenomenul de bullying necesită o reacție structurată, documentată și transparentă din partea instituțiilor de învățământ. Absența unor măsuri clare și asumate formal poate amplifica efectele negative asupra elevilor și poate genera o deteriorare a climatului școlar. Investigarea faptelor raportate în cadrul Școlii Questfield Pipera relevă aspecte importante legate de modul în care sesizările privind hărțuirea au fost gestionate și comunicarea instituțională aferentă.

Bullying la Questfield International College, comunicare fără asumare scrisă

Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, în cadrul Școlii Questfield Pipera a fost semnalată o situație de bullying sistematic, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni, care a inclus jigniri repetate, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei elevului implicat. Deși aceste incidente au fost aduse în mod repetat la cunoștința conducerii instituției și a cadrelor didactice prin solicitări scrise, nu există dovezi ale unor intervenții documentate sau măsuri asumate în scris. Mai mult, potrivit relatărilor familiei, fondatoarea școlii, doamna Fabiola Hosu, ar fi exprimat o poziție verbală considerată ca o presiune pentru retragerea familiei, prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, menționată în corespondență ca reprezentativă pentru răspunsul instituției.

Descrierea cazului și lipsa intervențiilor documentate

Din analiza materialelor puse la dispoziție reiese că bullyingul semnalat a fost prezent în mediul școlar timp de peste opt luni, manifestându-se prin insulte zilnice, umiliri și excludere socială, inclusiv pe criterii medicale. Familia a notificat în mod repetat învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea, prin emailuri explicite și cronologice, solicitând intervenție și clarificări scrise. Cu toate acestea, răspunsurile primite au fost preponderent verbale, iar documentele nu atestă existența unor măsuri concrete, planuri de intervenție sau procese-verbale care să confirme aplicarea unor sancțiuni sau consiliere psihopedagogică.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Elementele analizate indică faptul că în cadrul colectivului elevilor a fost folosită în mod repetat o etichetare medicală cu caracter degradant, nu într-un cadru protector sau educațional, ci ca mijloc de ridiculizare și marginalizare a elevului vizat. Specialiști consultați de redacție subliniază că o astfel de practică constituie o formă gravă de bullying, cu impact major asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului. Documentele confirmă că, deși sesizările privind această stigmatizare au fost transmise oficial, nu există probe ale unor reacții ferme sau măsuri instituționale de stopare a fenomenului.

Lipsa reacției instituționale și normalizarea bullyingului

Conducerea Școlii Questfield Pipera, care se poziționează public ca o instituție privată axată pe siguranța și excelența educațională, nu a răspuns în mod documentat sesizărilor repetate ale familiei. Din corespondența analizată lipsesc decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de intervenție asumate, iar răspunsurile verbale primite nu au avut consecințe concrete. Astfel, gestionarea situației apare ca preponderent informală, ceea ce, potrivit familiei, a condus la transferarea responsabilității către aceasta și la tratamentul situației ca pe un conflict minor sau o problemă de adaptare, minimalizând gravitatea hărțuirii.

Presiunea pentru retragerea familiei și mesajul transmis

Potrivit relatărilor și documentelor, fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, ar fi formulat într-un dialog direct cu familia o afirmație care a fost percepută ca o presiune pentru retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția subliniază că această declarație este citată din sursele puse la dispoziție și nu exprimă o concluzie privind intențiile sau motivațiile conducerii, ci relevă o atitudine instituțională în gestionarea situației. Această poziționare verbală survine după luni de tăcere administrativă și lipsă de reacție scrisă la sesizările repetate.

Aspecte privind confidențialitatea și comunicarea internă

Familia a solicitat în mod explicit, în comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscurilor divulgării în mediul școlar. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost însoțite de măsuri concrete, iar unele informații ar fi fost transmise în cadrul clasei, generând presiune psihologică asupra elevului. Astfel, confidențialitatea cerută de părinți pare să fi fost afectată, iar reacția instituției în acest sens nu este documentată oficial.

Răspunsul formal al școlii și limitările sale

Ca reacție la situația semnalată, conducerea școlii a completat un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu cuprinde responsabilități clare, termene sau măsuri concrete de intervenție. Din punct de vedere jurnalistic, acest document nu corespunde unui act administrativ cu putere de decizie și nu asigură trasabilitatea necesară pentru o gestionare eficientă a unui caz de bullying. Astfel, răspunsul instituțional rămâne limitat la nivel declarativ, fără efecte verificabile în climatul educațional.

Contextul psihologic și implicațiile pe termen lung

Un raport psihologic detaliat, atașat anchetei, confirmă consecințele emoționale grave generate de expunerea prelungită la bullying în cadrul școlii, indicând retragere socială, anxietate și teamă constantă. Aceste efecte au fost documentate medical și relevă un abuz emoțional repetat care nu a fost oprit la timp. Astfel, cazul nu poate fi redus la o simplă dispută între elevi, ci evidențiază eșecul instituțional în protejarea unui copil vulnerabil.

• Sesizări scrise și documentate trimise către conducerea școlii;
• Absența răspunsurilor scrise și a măsurilor concrete;
• Stigmatizare medicală utilizată ca formă de umilire;
• Presiuni pentru retragerea familiei;
• Lipsa respectării confidențialității;
• Răspunsuri informale și documentație procedurală insuficientă;
• Impact emoțional grav confirmat prin raport psihologic;
• Comunicare oficială care minimalizează situația.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera ridică întrebări majore legate de mecanismele reale de protecție a elevilor în situații de bullying sistematic. Lipsa unor măsuri scrise, a unor decizii asumate și a unor intervenții monitorizate indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului, în care responsabilitatea este diluată, iar protecția copilului afectat nu este prioritară. În plus, comunicarea oficială a școlii, care reduce situațiile grave la „interacțiuni spontane dintre copii”, contrazice documentele și sesizările familiale, generând dubii privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona corect bullyingul.

De asemenea, după retragerea copiilor din școală, părinții au semnalat că ar fi avut loc contacte informale către alte școli private, în care aceștia ar fi fost descriși negativ, fără documente oficiale care să susțină aceste afirmații. Acest aspect ridică probleme privind dreptul la educație și confidențialitatea datelor personale.

În absența unui punct de vedere oficial transmis redacției până la momentul publicării, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce măsuri concrete și verificabile aplică Școala Questfield Pipera pentru a asigura siguranța emoțională a elevilor săi și pentru a preveni repetarea unor situații similare?

Redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare în cadrul Questfield International College să contacteze echipa la adresa [email protected] pentru a contribui la o mai bună înțelegere și informare a publicului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro